Nata Andreev

Eram la univer, cred că aveam 19 sau 20 de ani. Mergeam cu o colegă pe bulevardul Ștefan cel Mare. Mi-a trimis sora din Italia un ruj de culoarea focului, pe care-l aveam pe buze aproape în fiecare zi.  Din partea opusă venea  un mujic și dacă îmi amintesc corect era cu două femei alături. Cand a ajuns în dreptul nostru m-a apucat de obraji si a zis tare "Mamă, ce buze frumoase are asta!". Ei au mers mai departe. Eu și colega mea just froze pe cateva secunde. Ne-am uitat una la alta în șoc și se vedea ca ea nu știe ce sa spună și nici eu nu știam ce să zic. De fiecare dată când îmi vopsesc buzele cu roșu îmi aduc aminte de incident. De fiecare dată când sunt pe Ștefan știu exact locul unde asta s-a întâmplat. Nu uiți așa de ușor momentul când cineva și-a permis să încalce orice boundary posibil. 

 

Iar cand eram cred că clasa a 5a sau a 6a, veneam la Chișinău de trei ori pe saptamana, pentru ca frecventam secția de teatru, la o școală de arte, după lecții. Mă întorceam în troleu spre stația de unde luam microbuzul spre Strășeni. La un moment dat am simțit cum cineva de la spate se lipește tare de mine. Mă gandeam ca ii multă lume-n troleu și nu m-am gandit sa mă uit în jur sau ceva. Drumul de la botanica pana la calea iesilor mi s-a părut unul din cele mai lungi în viața mea. Ciuvacul tot venea in mine si obviously i-am simtit penisul in erecție. Pur și simplu ma rugam să cobor mai repede. Cand în sfarsit am ajuns la stație, am văzut ca troleul era semi-plin. Nu m-am gandit mult la istoria asta, pana nu am citit un status de la o fată pe Facebook, cu o experienta similara. Deja eram in ai mei late 20s. Ea încă își cerea scuze de limbajul vulgar pe care l-a folosit în status. I-am scris  un mesaj, ca totul este valid, limbajul și experiența ei și ca nicidecum nu trebuie sa-si ceara scuze.