Laura

În vara anului 2019, în cadrul practicii de vară la Spitalul Clinic din Bălți, am făcut cunoștință cu un chirurg, care era foarte bun și amabil cu mine și colega mea și foarte dornic sa ne învețe.

Zilnic ne lua cu el la pacienți și uneori chiar ne permitea să-l ajutăm la schimbarea pansamentelor și de mai multe ori ne-a permis sa asistăm la operații (fiind studente la medicina căutam orice oportunitate sa ajungem în blocul operator). Sincer, nici nu mai țin minte a cui idee era să facem gărzi de noapte cu acest chirurg, probabil a noastră (după cum am mai menționat, noi eram fascinate de chirurgie si tot ce se întâmplă în sala operatorie), ulterior am făcut 2 gărzi de noapte cu el. În prima gardă lucrurile au decurs destul de interesant, de la început am asistat la 2 apendicectomii și la o necrotomie, nici nu am observat cat de repede trecuse timpul și era peste miezul nopții. Ulterior am mers în camera pentru odihnă pentru a bea o cafea și pentru a completa fișele pacienților. În timp ce discutam, acest chirurg nu scăpa momentul sa ne mai spună câte o glumă sexistă și cu caracter sexual. La un moment dat, el ne-a întrebat cine din noi poate face masaj, căci ar avea nevoie de unul pentru ca toata ziua a petrecut-o în sala operatorie (aceasta solicitare mi-a părut destul de okay la moment) și colega mea s-a oferit să-l facă. Ulterior el a întrebat dacă cineva din noi vrea unul, probabil a întrebat prea insistent și asta ma făcut să spun DA, m-am dezbrăcat de cămașa chirurgicala si m-am culcat pe pat. Dumnealui mi-a deschis sutienul, acest lucru nu mi-a părut deloc okay, m-am simțit intimidată, dar am stat nemișcată, fără să mă opun, pentru ca după cum am descoperit mai târziu, trec printr-o stare de freeze în situațiile stresante. În timpul masajului tot îmi spunea sa mă relaxez. Colega mea, fără sa sesizeze situația, a întrebat chirurgul cum se face corect palparea abdomenului, eu, fiind deja semi dezgolită, am acceptat sa se faca pe mine palparea (e o practică obișnuită printre studenții la medicină, așa învățăm noi) și, sincer vorbind, eram si eu curioasa sa aflu. În timpul palpării mai discutam și la un moment dat am spus ca în copilărie am avut o intervenție chirurgicală în regiunea inghinală (partea de jos a abdomenului) la care chirurgul mi-a dat pantalonii și linegria la o parte sa vadă cicatricea (care e localizata pe pubisul meu), fara să-mi ceară permisiunea. În acel moment am simțit umilința, invadare a granițelor proprii și rușine pentru faptul ca eram vulnerabilă și neajutorată în acel moment. 

 

Nu știu de ce am acceptat sa mai fac o gardă de noapte cu dumnealui, probabil naivitatea și curiozitatea au dominat bunul simț în acel moment, probabil nu am sesizat gravitatea problemei în acele zile ce au urmat după prima gardă. Mi-am spus că dacă se repetă situația, am să plec. Din păcate, în acea noapte nu a avut loc nici o intervenție chirurgicală și la un moment dat am decis sa ne culcam să dormim un pic (în sala de odihnă era doar un pat, care ulterior a fost desfăcut, pentru ca să putem dormi în 3 pe el). Așa s-a primit ca eu am ajuns sa dorm la mijloc, iar acest chirurg și-a permis sa își pună mâna pe abdomenul meu. Nu am mai putut dormi în acea noapte, eram prea mortificată pentru a face o mișcare în plus. Nu știu ce se întâmpla atunci cu mine, am început să mă conving ca nu-i atât de rău și în cazul în care el o să își permită mai multe am să plec, încercăm sa mă conving că atât timp cât ne-a învățat pe parcursul practicii acest comportament poate fi răbdat, încercam să mă conving ca e un chirurg bun și un om decent și nu o sa ne facă nimic... Iarăși, nu sunt sigură de cât de conștientă eram eu de gravitatea situației în care mă aflam, probabil nici nu mi-am dat seama ca e hărțuire, asta am descoperit-o mai târziu.

 

Chiar și acum am episoade cand îmi spun: "Lauricika, păi nu ți-a făcut nimic, mereu puteai să spui NU și să pleci, dumnealui nu-i un om rău și e respectat de alți doctori, nu fă o problemă din asta..." dar problema exista, în urma acestei practici de vară am rămas cu un sediment în suflet, am rămas cu umilință, furie, conflict intern și o tristețe profundă pentru ca nu sunt singura fată/femeie care a trecut prin asta. 

 

În același timp aceasta experienta ma făcut să am mai multă grija de mine și să nu le permit altora să-mi violeze granițele personale, să fiu mai putin naiva si mult mai precaută în prezenta bărbaților. 

 

Mulțumesc și aveți grijă!